Mediul de afaceri continuă să se confrunte cu lipsa de predictibilitate în ceea ce privește cadrul juridic și instituțional cu privire la aspectele de mediu, în ciuda eforturilor continue de a se angaja în discuții cu reprezentanții autorităților privind legislația de mediu și cadrul instituțional. Acest lucru a fost resimțit cel mai puternic în sectorul de gestionare a deșeurilor, unde reglementarea și aplicarea disproporționată a normelor privind gestionarea deșeurilor în cazul sectorului privat, spre deosebire de cazul entităților responsabile cu colectarea deșeurilor municipale, a condus la crearea unei instabilități semnificative pe piață.
În ciuda solicitărilor din partea mediului de afaceri și a altor actori relevanți privind o reformă a întregului cadru legal, autoritățile continuă să ia doar măsuri limitate și întârziate pentru soluționarea problemelor critice și globale. În acest context, problemele care rezultă din deficiențele cadrului legal continuă să afecteze în mod disproporționat sectorul de afaceri, inclusiv în ceea ce privește modul în care este alocată răspunderea în domeniu și costurile suportate pentru îndeplinirea obligațiilor legale, inclusiv în baza răspunderii extinse a producătorului.
Membrii FIC își propun să continue construirea unui mediu bazat pe încrederea părților interesate și, în același timp, să îmbunătățească performanța în afaceri într-un mod durabil, făcând astfel apel la autoritățile publice să inițieze demersul de consultare încă din primele etape ale procesului de luare a deciziilor.
Cadrul legal și instituțional privind protecția mediului continuă să ridice dificultăți pentru sectorul de afaceri. FIC este preocupat de lipsa evaluărilor de impact ale propunerilor de acte normative, care sunt urgent necesare pentru a permite adoptarea și punerea în aplicare a noii legislații, și de lipsa de reacție rapidă a autorităților la nevoile de reglementare.
În plus, entitățile comerciale sunt expuse, de asemenea, unor dificultăți în implementarea cadrului de autorizare, ca urmare a lipsei de corelare a procedurilor de autorizare în materie de mediu cu dreptul material existent, precum și diferitelor interpretări ale acelorași cerințe de reglementare date de agențiile pentru protecția mediului, administrațiile bazinelor de apă și autoritățile de control al mediului (Garda de Mediu și unitățile locale ale acesteia). Noua procedură de autorizare integrată de mediu, anticipată în special în urma publicării Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale în decembrie 2013, nu a fost încă supusă dezbaterii publice. În plus, deși a fost inițiat un proces de consultare publică privind procedura de autorizare de mediu, menită să actualizeze procedura reglementată în 2007, nu a fost definitivat și supus dezbaterii publice nici un proiect.
În ciuda documentelor de poziție transmise de FIC în dezbaterile publice, prin care solicită o mai mare claritate în reglementare și oferă propuneri privind modul de abordare a cauzelor fundamentale ale problemelor de mediu existente, legislația continuă să nu ofere companiilor și societății, claritatea și predictibilitatea necesare pentru protecția mediului și practici comerciale durabile.
Adesea, legislația nu conține suficiente dispoziții tranzitorii înainte de aplicarea noilor cerințe cu impact semnificativ, iar dispozițiile tranzitorii care există sunt adesea insuficiente pentru a evita impactul negativ asupra mediului de afaceri și asupra societății.
Legislația secundară, care este cea mai importantă pentru înțelegerea și aplicarea corectă a legislației primare, este adoptată numai după amânări semnificative (de exemplu, noua metodologie pentru calcularea contribuțiilor la Fondul pentru Mediu ar fi trebuit introdusă în 2019, însă nu a fost încă adoptată). Acest lucru are un impact negativ asupra mediului de afaceri.
De asemenea, există o nevoie urgentă de consecvență în ceea ce privește interpretarea prevederilor legislative de către toate autoritățile publice la nivel central și local, alături de implicarea în dialog eficient cu privire la noile reglementări din primele etape ale procesului de luare a deciziilor.
Pe lângă elaborarea a diferite regulamente, acte delegate și orientări pentru punerea în aplicare a Directivei EU ETS post 2020 [Directiva (UE) 2018/410], dintre care unele sunt încă în curs de redactare, un element central al cadrului de politică pentru următorii ani este „Pactul verde” prezentat în decembrie 2019 ca planul prin care economia UE să devină durabilă.
Componentă a Pactului verde (care vizează să stimuleze utilizarea eficientă a resurselor prin trecerea la o economie circulară, mai curată, să refacă biodiversitatea și să reducă poluarea), Legea privind clima a fost aprobată în iunie 2021 pentru a asigura o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Această lege stabilește, de asemenea, un nou obiectiv pentru 2030 de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% față de nivelurile din 1990.
Atingerea acestui obiectiv ambițios va necesita acțiuni din partea tuturor sectoarelor economiei, inclusiv:
Pentru a atinge aceste noi obiective propuse, în iulie 2021 a fost propus pachetul „Fit for 55”, care include o revizuire a Directivei EU-ETS, a Directivei privind eficiența energetică și a Directivei privind sursele regenerabile de energie, precum și un Mecanism de Ajustare la Frontieră a emisiilor de carbon.
De asemenea, se acordă sprijin financiar și asistență tehnică pentru a facilita tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și verde. Pe lângă Fondul pentru Modernizare și Fondul pentru Inovare, care au fost deja prevăzute în directiva EU-ETS post-2020, Pactul Verde aduce și „Mecanismul pentru o Tranziție Justă”, care va contribui la mobilizarea a cel puțin 100 miliarde de euro în perioada 2021-2027 în regiunile cele mai afectate.
FIC apreciază eforturile și transparența demonstrate de Ministerul Mediului și de reprezentanții National Environmental Policy Act (NEPA) în cursul transpunerii și punerii în aplicare a legislației revizuite EU-ETS post 2020, definiția pachetului „Fit for 55” (cu accent din perspectiva mediului pe revizuirea CBAM și EU-ETS), dar și pe Regulamentul revizuit de monitorizare și raportare (MRR) pentru gazele cu efect de seră. În ceea ce privește Regulamentul de monitorizare și raportare revizuit, o atenție deosebită trebuie acordată în 2023 punerii în aplicare a cerințelor de durabilitate a biomasei, pentru care, având în vedere întârzierile la nivel european, s-a acordat o excepție la nivel național pentru 2022. În acest sens, este nevoie urgentă de o cooperare mai strânsă între diferitele autorități implicate, dar și între autorități și operatorii EU-ETS afectați de aceste cerințe.
FIC speră că va continua cooperarea dintre autorități și sectorul de afaceri pentru definirea și punerea în aplicare integrală a cerințelor de durabilitate a biomasei, adaptate la condițiile naționale (în urma Orientărilor UE-ETS nr. 3 post 2020, publicate de către Comisia Europeană la sfârșitul anului 2022), dar și pentru adoptarea finală și continuarea transpunerii și punerii în aplicare a pachetului „Fit for 55” – cu accent pe mediu pe CBAM și revizuirea EU-ETS – și a planului de acțiune „Pactul verde”.
Îmbunătățirea gestionării deșeurilor este o preocupare constantă a FIC. În acest context, în perioada mai – iulie 2022, o nouă inițiativă a FIC a constat în derularea unei serii de consultări cu reprezentanți ai diverșilor actori cu responsabilități în domeniul gestionării deșeurilor.
Rezultatul acestor consultări a fost reflectat în documentul „Dificultăți în aplicarea legislației din domeniul deșeurilor și propuneri de soluții”, care include recomandări concrete pentru a elimina unele din blocajele în acest domeniu, prezentate exemplificativ mai jos. Obiectivul final este îmbunătățirea cadrului legal în domeniu, pentru a asigura un nivel mai ridicat de claritate, coerență, previzibilitate și echitate a reglementărilor legale.
Cantitatea de deșeuri reciclabile colectate separat din deșeurile municipale continuă să fie scăzută. Continuă să fie scăzut și gradul de implementare a instrumentelor economice impuse pentru stimularea reciclării deșeurilor municipale (de ex., contribuția pentru economie circulară, instrumentul „plătește pentru cât arunci”). Unele dificultăți ce țin de creșterea gradului de reciclare a deșeurilor municipale ar putea fi afectate de necorelarea existentă în prezent între prevederile OUG nr. 133/2022[1] și cele ale Legii nr. 249/2005[2].
În prezent, compostul nu poate fi pus pe piață în condiții legale în lipsa normelor tehnice privind activitatea de compostare și digestie anaerobă prevăzute de Legea nr. 181/2020[1]. Până în prezent, nu au fost adoptate astfel de norme, deși conform legii nr. 181/2022 acestea trebuiau adoptate încă din ianuarie 2021.
Există dificultăți practice în ceea ce privește instrumentul economic „Plătește pentru cât arunci”. De exemplu, legislația nu prevede un termen pentru implementarea acestuia. Totodată, implementarea instrumentului în funcție de greutatea deșeurilor nu este fezabilă în cazul colectării „din poartă în poartă”, fiind posibilă numai dacă vor fi puse în funcțiune insule ecologice. Acesta fiind un instrument care încurajează gestionarea pe fluxuri a deșeurilor și influențează pozitiv efortul de atingere a obiectivelor de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale, este imperios necesară asigurarea unei implementări facile și eficiente a instrumentului.
Potrivit OUG nr. 92/2021, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligați până la data de 1 ianuarie 2025 să introducă colectarea separată a deșeurilor de textile, iar autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a Municipiului Bucureşti, au obligația de a oferi populaţiei posibilitatea de a se debarasa, fără plată, inclusiv de deşeurile de textile. Totuși, în prezent, în România, nu este reglementată suficient activitatea de colectare a deșeurilor de textile și obligațiile aferente și există un singur reciclator mare de deșeuri textile.
Există o rată foarte scăzută de gestionare corespunzătoare a deșeurilor de baterii și acumulatori portabili, mai ales din cauza faptului că acestea nu se predau în mod separat de către consumatorii finali la punctele de colectare, ci se aruncă împreună cu deșeurile municipale.
Au fost identificate o serie de dificultăți în ce privește gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE). Spre exemplu, nu sunt disponibile pentru colectare suficiente DEEE pentru atingerea țintei de 65% din media cantității introduse pe piață în ultimii 3 ani. Încadrarea neconformă a DEEE în categoria deșeurilor de fier diminuează artificial cantitatea de DEEE care poate fi utilizată pentru atingerea obiectivelor.
Modificările aduse recent prin OUG nr. 125/2022[1] sunt impredictibile, lipsite de proporționalitate și echitate și de natură să conducă la crearea unei instabilități semnificative pe piață.
Pentru asigurarea accesului corespunzător la informații actualizate și corecte și pentru asigurarea unei mai bune trasabilități și pentru gestionarea corectă a deșeurilor, este necesar să existe o listă actualizată cu toți operatorii economici autorizați în domeniul gestionării deșeurilor și a autorizațiilor deținute de aceștia, care să fie accesibilă publicului și să poată să fie verificată anterior contractării.
În practică pot exista interpretări greșite în sensul că pentru activitățile operatorilor economici din industria retail care preiau deșeuri nepericuloase de la consumatorii finali (de ex., în îndeplinirea unei obligații legale) și pe care le transportă către operatorii economici autorizați să desfășoare una sau mai multe activități în domeniul gestionării deșeurilor, ar fi necesară autorizația de mediu.
În practică, prevederile legislației privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului se interpretează și respectă diferit de operatorii economici cărora li se aplică respectivele prevederi legale. Astfel, există situații când operatorii economici care comercializează cu amănuntul astfel de produse nu aplică un preț de vânzare ori oferă ca și alternative reutilizabile produse din plastic marcate ca reutilizabile. Totodată, în prezent, pentru unele produse care conțin plastic, răspunderea extinsă nu se poate realiza prin intermediul OIREP fără o completare/modificare a legislației secundare.
În prezent nu este reglementat modul de calcul a contribuției de 2% din veniturile realizate din vânzarea de deșeuri, ceea ce determină dificultăți în fluxurile de vânzare a deșeurilor în rândul operatorilor economici implicați.
În prezent nu este reglementată posibilitatea și procedura corespunzătoare de revizuire a formularului pentru aprobarea transportului deșeurilor periculoase.
În prezent, co-procesarea în fabricile de ciment a deșeurilor cu conținut energetic este calificată ca operațiune de valorificare energetică a deșeurilor (R1). În realitate, ea include 2 operațiuni de valorificare simultane: (i) reciclarea – valorificarea conținutului mineral (reciclare - R4 sau R5, după caz); și (ii) valorificarea energetică – valorificarea conținutului energetic (R1). Recunoașterea acestor 2 operațiuni distincte ar duce la creșterea cantităților de deșeuri raportate ca fiind reciclate la nivel național, prin includerea cantităților ce intră în procesul de valorificare a conținutului mineral al deșeurilor ca parte a co-procesării în fabricile de ciment.
În afara prevederilor generale din OUG nr. 92/2021 privind încetarea statutului de deșeu, nu există alte prevederi naționale care să reglementeze condițiile și criteriile necesar să fie îndeplinite pentru acceptarea unui deșeu la reciclare și pentru încetarea statutului de deșeu.
În prezent, nu este reglementată posibilitatea și procedura corespunzătoare de preluare, spre valorificare, a unor deșeuri deja supuse eliminării (de ex. depozitele de deșeuri de cenușă și zgură), prin extragerea acestora din depozitele de deșeuri pentru care s-a urmat procedura închiderii, deși o asemenea posibilitate ar fi conformă cu dezideratele economiei circulare și ar evita utilizarea altor resurse.
În prezent nu există unități de tratare a altor baterii uzate în afara celor alcaline și de zinc carbon, ceea ce determină posibile riscuri privind transportul extern al bateriilor uzate și împiedică extragerea materiei valoroase în România (de ex., litiu).
Sunt necesare măsuri de stimulare a dezvoltării infrastructurii de prelucrare/producere a agregatelor reciclate pentru a asigura o mai bună gestionare a deșeurilor provenite din activitățile de construcție și desființare.
Au fost identificate dificultăți rezultând din existența mai multor sisteme informatice de raportare a informațiilor relevante în domeniul gestionării deșeurilor.
Cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027 și pachetul de redresare economică Next Generation EU (NGEU) asigura o finanțare fără precedent, în valoare de 1,8 mii de miliarde euro pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și prioritățile pe termen lung ale UE în diferite domenii de politică.
Mecanismul de redresare și reziliență care a intrat în vigoare la 19 februarie 2021 reprezintă instrumentul-cheie aflat în centrul Next Generation EU.
Cel puțin 30% din valoarea totală a bugetului UE și din cheltuielile Next Generation EU sunt în sprijinul obiectivelor legate de climă. Cheltuielile UE vor fi conforme cu obiectivele Acordului de la Paris și cu principiul „de a nu aduce prejudicii” al Pactului verde european.
Pactul verde european publicat de Comisia Europeană la 11 decembrie 2019 stabilește linia de orientare a diverselor politici europene pentru următorii 5 ani. Documentul reprezintă astfel o foaie de parcurs privind demersurile pe care Comisia Europeană le are în vedere în scopul facilitării atingerii obiectivului de neutralitate climatică. Tranziția spre acest obiectiv va genera oportunități importante, inclusiv din perspectiva potențialului pentru creștere economică, pentru noi modele de afaceri și noi piețe, pentru crearea de noi locuri de muncă și pentru dezvoltare tehnologică. Politicile orientate către viitor în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării vor avea un rol esențial.
Mecanismului de redresare și reziliență reprezintă nucleul Next Generation EU si are ca scop atenuarea impactului economic și social al pandemiei de coronavirus și să facă economiile și societățile europene mai durabile, mai reziliente și mai bine pregătite pentru provocările și oportunitățile tranzițiilor verde și digitală.
Pentru a beneficia de sprijin prin intermediul mecanismului, statele membre au transmis Comisiei Europene planurile lor de redresare și reziliență. Fiecare plan descrie reformele și investițiile care urmează să fie implementate până la sfârșitul anului 2026.
Planul Național de Redresare și Reziliență a României (PNRR) a fost adoptat de Comisia Europeană la 29 octombrie 2021 și este structurat pe cei 6 piloni prevăzuți de Regulamentul Mecanismului de Redresare și Reziliență și împărțit în 15 componente, astfel încât, să acopere nevoile României și să urmărească concomitent prioritățile Comisiei Europene.
România beneficiază de fonduri în valoare de 29,2 miliarde euro prin PNRR, din care, 14,24 miliarde de euro sunt finanțări nerambursabile, iar 14,94 miliarde de euro – împrumut acordat în condiții avantajoase, la nivelul costurilor Comisiei Europene.
Investițiile pentru mediu în cadrul PNRR sunt prevăzute în cadrul componentelor: C1 - Managementul apei; C2 - Păduri și protecția biodiversității și C3 - Managementul deșeurilor.
Mai mult decât atât, fonduri de investiții pentru mediu sunt și: