Europa se confruntă cu o criză energetică fără precedent, cu 3 provocări majore care trebuie abordate rapid: consolidarea securității energetice, accelerarea tranziției energetice și îmbunătățirea competitivității costurilor la nivelul concurenței internaționale. Prioritatea noastră principală este de a identifica măsuri și instrumente echilibrate pentru soluții viabile și durabile care să vină în sprijinul tuturor operatorilor, să reducă presiunea costurilor și să protejeze consumatorii vulnerabili. În același timp, sistemul energetic are nevoie de investiții de anvergură prin care să asigure securitatea și independența energetică pe viitor, iar FIC consideră necesară o coordonare și o cooperare eficientă între autoritățile publice și investitorii privați. Acest lucru, la rândul său, necesită o strategie pe termen mediu bine structurată, care să definească în mod clar obligațiile fiecărei părți și să asigure drepturile fiecărei părți interesate.
Un criteriu vital pentru investitorii importanți rămâne stabilitatea, predictibilitatea și transparența legislației. Acest criteriu nu a fost îndeplinit în România în ultima perioadă dacă ne gândim la numeroasele modificări ale legislației din sectorul energetic, majoritatea dintre ele adoptate în cursul anului 2022, prin ordonanțe de urgență, fără a se respecta intervalul de timp necesar pentru consultări cu părțile implicate (OUG 27/2022, OUG 119/2022, OUG 153/2022, OUG 186/2022). Deși operatorii importanți de pe piață depun eforturi majore pentru a se adapta la noile reglementări, conformarea și punerea în aplicare devin din ce în ce mai greoaie din cauza termenelor strânse, a numărului mare de modificări intervenite în ultimul an și imperfecțiunilor legislative, funcționarea pieței fiind afectată.
Perspectiva europeană – noul cadru legislativ
Întreruperea aprovizionării cu energie intervenită pe fondul războiul din țara vecină, Ucraina, a redefinit și a ridicat subiectul securității energetice de la nivel național la nivelul UE. Pe termen scurt, politica UE s-a concentrat pe reducerea livrărilor de gaze naturale din Rusia și pe găsirea unor furnizori alternativi de gaze naturale prin conducte sau de gaz natural lichefiat (GNL), precum și pe reducerea cererii de gaze naturale.
Ca o consecință a conflictului armat aflat în curs de desfășurare, disponibilitatea depozitării a devenit o prioritate pe agenda UE. În cadrul unui răspuns coordonat, responsabilii de elaborarea politicilor UE au căzut de acord să ia măsuri de urgență pentru a se asigura că toate sistemele de stocare a gazelor naturale disponibile pe teritoriul UE vor fi umplute până la cel puțin 80% din capacitate înainte de 1 noiembrie 2022 și până la 90% înainte de 1 noiembrie 2023. Romania a reușit să-și îndeplinească această obligație la timp. Conform Regulamentului, această obligație se încheie la sfârșitul anului 2025, lăsând neacoperită o perioadă semnificativă pentru eliminarea treptată a gazului.
Lista de măsuri coordonate la nivelul UE a continuat cu adoptarea unui regulament privind reducerea voluntară a cererii de gaze naturale cu 15% iarna trecută. Regulamentul prevedea posibilitatea declanșării de către Consiliu a unei „Alerte la nivelul Uniunii Europene” în ceea ce privește securitatea aprovizionării. În acest caz, reducerea cererii de gaze ar deveni imperativă.
Agregarea cererii de gaze și achizițiile comune, precum și accelerarea discuțiilor cu parteneri de încredere în vederea asigurării contractelor de furnizare pe termen lung, au fost măsurile suplimentare luate la nivelul UE. Conform regulamentului, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) a primit sarcina de a elabora un nou preț de referință complementar care să asigure prețuri stabile și previzibile pentru tranzacțiile cu GNL. Noul indice de referință este disponibil începând cu 31 martie 2023.
Grație acordului provizoriu încheiat în decembrie la nivelul Consiliului UE cu privire a REPowerEU, statele membre pot să adauge un nou capitol la planurile lor naționale de redresare și reziliență (PNRR) din cadrul NextGenerationEU în vederea finanțării unor investiții și reforme-cheie care vor contribui la realizarea obiectivelor REPowerEU de consolidare a autonomiei strategice a UE prin diversificarea surselor de aprovizionare cu energie și prin creșterea independenței și a securității aprovizionării cu energie a UE.
Perspectiva națională – cadrul legislativ – aspecte cu efecte ridicate asupra securității aprovizionării
Conform datelor INS, în perioada 1 ianuarie 2022 – 30 ianuarie 2022, resursele de energie primară au scăzut cu 0,4%, în timp ce resursele de energie electrică au scăzut cu 4,1% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2021. În ceea ce privește consumul de energie electrică, pentru aceeași perioadă de referință s-a înregistrat o scădere de 6,8%. Producția internă a scăzut cu 3,0%, iar importurile au crescut cu 2,7%.
Având în vedere faptul că, în sectorul energiei electrice, România este integrată în mecanismele europene de cuplare a energiei electrice și reprezintă o piață importantă care poate avea un anumit impact asupra regiunii, iar în sectorul gazelor naturale, România face parte, de asemenea, dintr-o piață interconectată, toate măsurile de reglementare ar trebui să țină cont de riscurile la adresa securității aprovizionării cu gaze naturale și energie electrică din Europa.
Deși măsurile la nivelul UE menționate mai sus au conferit un oarecare grad de previzibilitate și eficacitate politicilor din domeniul gazelor naturale și al energiei electrice, pe tot parcursul anului 2022, companiile energetice (producătoare de gaze și energie electrică) care operează pe piața din România s-au confruntat cu un grad ridicat de incertitudine în materie legislativă, cu efecte negative considerabile asupra activităților lor, deoarece mai multe inițiative au intrat în vigoare în lipsa unor consultări adecvate cu specialiștii din domeniul respectiv.
GAZE NATURALE
Aspecte legate de infrastructură: deși Interconectorul GreciaBulgaria (IGB) a asigurat o nouă și valoroasă rută de aprovizionare, atunci când se ia în considerare modul de acoperire a cantității lipsă, ar trebui să se țină cont de faptul că cele două țări de la care România poate obține cantități suplimentare (Ungaria și Bulgaria) sunt ambele importatoare nete de gaze naturale cu o nevoie mult mai mare de importuri, adică sunt mai vulnerabile decât România. În conformitate cu art. 13 din Regulamentul (UE) 2017/1938 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze, România ar trebui să încheie acorduri interguvernamentale cu privire la măsurile de solidaritate pentru a asigura siguranța furnizării de gaze, cu Bulgaria și Ungaria, de vreme ce România este direct conectată cu aceste țări.
Din 2021, sa înregistrat o creștere notabilă a importurilor prin Bulgaria, corelată, în 2022, cu fluxuri considerabile de exporturi către Ungaria. Se poate presupune că România este în prezent o țară de tranzit cheie pentru volumele cu destinația vest care provin din sudul Europei.
Gazul natural lichefiat (GNL) importat în Europa prin intermediul terminalelor GNL reprezintă o sursă de diversificare care contribuie la concurența de pe piața gazelor și la securitatea aprovizionării. Exploatarea eficientă a infrastructurii și eliminarea congestiilor sunt esențiale pentru a permite înlocuirea volumelor de gaze lipsă prin creșterea volumului de GNL și a importurilor de gaze prin conducte din afara Rusiei. Cu toate acestea, interdicția impusă de Turcia navelor transportatoare de GNL care traversează Bosforul înseamnă că, chiar dacă România ar avea un terminal de regazeificare a GNL, acesta nu ar putea primi decât nave transportatoare care vin tot dintrun port de la Marea Neagră: La data de 19 octombrie 2022, societățile Romgaz din România și Socar din Azerbaidjan au semnat un memorandum de înțelegere prin care își exprimau intenția de a explora oportunitatea de a dezvolta în comun un astfel de proiect, a cărui viabilitate trebuie să fie totuși confirmată de studiile de fezabilitate și de evoluțiile ulterioare din regiune. Deocamdată, România poate primi cel mult GNL regazeificat, expediat inițial către alte țări din apropiere.
Aspecte legate de cadrul legislativ național aplicabil:
FIC a atras atenția în repetate rânduri asupra riscului major generat de lipsa unui flux de investiții private în condițiile în care statul nu poate asigura de unul singur nivelul de investiții necesar pentru modernizarea și transformarea acestui sector.
Energie electrica
Aspecte legate de infrastructură:
FIC subliniază importanța unor condiții-cadru stabile și eficiente, a eliminării barierelor tehnice și legislative, dar și menținerea unui sistem energetic stabil și sigur, a schimbului de bune practici și a măsurilor care vizează reducerea costului de capital.
Aspecte legate de cadrul legislativ național aplicabil:
Măsurile legislative adoptate recent, atât în sectorul gazelor naturale, cât și în cel al energiei electrice, care stabilesc obligații pentru producătorii de gaze naturale și de energie electrică prin care se solicită aprovizionarea cu prioritate a anumitor categorii de participanți pe piață, la prețuri reglementate, au efecte și asupra comerțului și a fluxurilor transfrontaliere, subminând semnalele de preț și de investiții
Sectorul energiei din surse regenerabile s-a dezvoltat în România ca urmare a potențialului țării în domeniul surselor regenerabile (vânt, hidroenergie, biomasă, energie solară) și a punerii în aplicare a schemei de sprijin inițiate în 2008. Până la sfârșitul anului 2020, România avea aproximativ 5 GW (excluzând hidrocentralele de mare capacitate) din capacitatea de producere a energiei din surse regenerabile, ceea ce susține ambiția țării ca 24% din consumul final brut de energie să provină din surse regenerabile. Cu toate acestea, dezvoltarea capacităților de energie din surse regenerabile a fost însoțită de modificări legislative retrospective care au fost impuse de-a lungul anilor și care au dus la diminuarea investițiilor noi și la o poziție financiară dificilă pentru unitățile operaționale.
Pentru a depăși aceste modificări legislative retroactive, din 2018, guvernul a aprobat mai multe măsuri care duc la îmbunătățiri pe piața certificatelor verzi, în special ca urmare a creșterii cotei anuale de certificate verzi, punerii în aplicare a unui calendar durabil pentru certificatele verzi amânate și extinderii disponibilității certificatelor.
Pentru a susține obiectivul realizării unei Europe neutre din punct de vedere climatic până în 2050, așa cum este stabilit în Pactul verde european, România a elaborat Planul Național în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (NECP) pentru 2021-2030, în care a propus un nou obiectiv care prevede ca 30,7% din consumul final brut de energie să provină din surse regenerabile. Deși Comisia Europeană a evaluat angajamentul ca fiind „neambițios” și a solicitat un nivel minim de 34%, obiectivul promis de guvernul român pentru 2030 este totuși o creștere semnificativă față de obiectivul de 24% din 2020. Potrivit NECP, obiectivul pentru 2030 înseamnă că România trebuie să dezvolte aproximativ + 6 GW de capacitate eoliană și solară nouă și să aibă aproape 10 GW de capacitate eoliană și solară până în 2030.
Extinderea capacității de energie din surse regenerabile poate fi susținută prin diferite mecanisme. Guvernul și-a anunțat intenția de a dezvolta un mecanism de susținere a contractului pentru diferență pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon și a făcut câțiva pași minori spre punerea în aplicare a acestuia. De asemenea, România poate obține finanțare semnificativă din partea Uniunii Europene pentru a-și atinge noul obiectiv prin programe de investiții precum Fondul pentru modernizare, Fondul pentru o tranziție justă și Planul național de redresare și reziliență.
Mai mult decât atât, Pactul verde european pornește de la premisa că hidrogenul va juca un rol-cheie în viitorul sistem energetic european decarbonizat. O serie de documente strategice pun bazele implementării unei economii bazate pe hidrogen, dar cele mai importante documente de până acum sunt Strategia pentru integrarea sistemului energetic și Strategia pentru hidrogen. Scopul lor este de a transforma hidrogenul, în special hidrogenul din surse regenerabile, într-o soluție viabilă pentru sectorul transporturilor și al producției de energie, printre altele. Este important de remarcat faptul că apariția economiei ecologice bazate pe hidrogen este deosebit de intensivă din punct de vedere energetic.
Odată cu publicarea planului REPowerEU în mai 2022, Comisia Europeană a completat punerea în aplicare a strategiei UE pentru hidrogen pentru a spori și mai mult ambițiile europene în ceea ce privește hidrogenul din surse regenerabile ca vector energetic important pentru a se îndepărta de importurile de combustibili fosili din Rusia. Comisia Europeană a prezentat conceptul de „accelerator de hidrogen” pentru a intensifica implementarea hidrogenului din surse regenerabile, care va contribui la accelerarea tranziției energetice și la decarbonizarea sistemului energetic al UE.
În propunerea de revizuire a Directivei privind energia din surse regenerabile II (RED II), statele membre trebuie să solicite furnizorilor de carburanți să furnizeze cel puțin 14% din energia consumată în transportul rutier și feroviar până în 2030 sub formă de energie din surse regenerabile, pentru care ia în considerare combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică (RFNBO) atunci când aceștia sunt utilizați direct drept combustibil sau ca intermediar pentru producerea de combustibili convenționali. În plus, propunerea RED III subliniază că ar trebui stabilite criterii de referință pentru a stimula acest domeniu să treacă la procese de producție cu energie din surse regenerabile și să utilizeze hidrogen din surse regenerabile.
De asemenea, este necesar ca România să planifice cu atenție și să pună în aplicare foaia de parcurs RePowerEU pentru 2030. Investițiile în sectorul energetic au nevoie de politici publice și legislație fiabile, stabile și previzibile, care să permită investitorilor să prevadă un plan economic pe termen lung. Este recomandat ca România să investească în energia regenerabilă nu doar pentru a-și respecta angajamentele asumate la nivelul UE, ci și pentru a menține competitivitatea sectorului energetic și a sectorului industrial energo-intensiv. În 2019 și 2020, România a devenit un importator net de energie electrică, ceea ce este un semn că infrastructura internă nu mai este competitivă din punct de vedere economic sau nu este adecvată tehnologic pentru a satisface cererea internă. Unitățile de producție convenționale sunt vechi și se confruntă cu probleme și costuri semnificative de mediu, deoarece aproximativ 7 GW de active pe bază de cărbune și gaz trebuie să își reînnoiască autorizațiile de mediu în perioada 2020-2028.
Având în vedere că Planul Național Integrat privind Energia și Schimbările Climatice (NECP) trebuie actualizat pentru a acomoda pachetul european Fit for 55, care a fost adoptat în 2023, FIC recomandă ca, în versiunea actualizată a NECP, autoritățile române să facă o reevaluare ascendentă a nivelului de ambiție pentru producția de SRE, eficiența energetică și alte măsuri de sprijin pentru modernizarea sectorului energetic (rețele de distribuție și transport, capacități de stocare a energiei, prosumatori, mecanisme de răspuns la cerere, interconexiuni, energie produsă și consumată în procesele industriale etc.). În acest sens, pe lângă eforturile de decarbonizare deja depuse în domeniul energiei electrice, ar trebui inclus în NECP un obiectiv specific pentru gazele verzi la nivel de consum final de energie pentru 2030-2050, însoțit de obiective intermediare și de măsurile de dezvoltare aferente.
Pentru a crea viitoarea infrastructură pentru hidrogen este nevoie de un cadru politic clar, previzibil și nediscriminatoriu. Ar trebui implementat un sistem de reglementare care să țină seama de condițiile specifice ale pieței, pentru a asigura un acces transparent și nediscriminatoriu la infrastructură și activități de reglementare care să nu împiedice crearea unor piețe competitive pe termen lung.
Scopul final este de a permite operatorilor de pe piață să dezvolte modele de afaceri viabile pe termen lung care să poată concura pe piață cu o intervenție de reglementare cât mai redusă posibil. Concret, cuplarea și integrarea sectorului energetic pe o piață europeană comună, necesită armonizarea zonelor și a autorizațiilor de construcție prin simplificarea proceselor de aprobare a proiectelor de electroliză și a punctelor de alimentare cu hidrogen, precum și prin desemnarea autorităților competente prin care să se poată transpune un proces de autorizare accelerat, cu norme tehnice, în conformitate cu standardele europene, inclusiv în ceea ce privește partea operațională. Toate acestea vor duce la un cost de producție a hidrogenului verde semnificativ mai mare decât cel estimat în strategie.
Ar trebui să se ia în considerare adoptarea unor soluții tehnologice inovatoare, cum ar fi hidrogenul verde obținut prin electroliză, alimentat cu energie din surse regenerabile. În același timp, ar trebui să se ia în considerare și să se sprijine potențialul hidrogenului albastru, împreună cu tehnologiile care promovează utilizarea captării carbonului (inclusiv combustibilii lichizi și gazoși din surse regenerabile de origine nebiologică pentru transporturi – RNFBO – și combustibilii din carbon reciclat), precum și soluțiile de utilizare și stocare.
Credem că România, în calitate de stat membru, trebuie să elaboreze și să încurajeze inițiative și investiții care să stimuleze producția locală de biocombustibili sustenabili (pentru producerea cărora utilizarea hidrogenului este un combustibil verde esențial în rafinării), astfel încât obiectivele de reducere a emisiilor de GES să fie atinse la un nivel optim de costuri-beneficii.
Considerăm că biocombustibilii reprezintă o oportunitate deosebită de a reduce emisiile în transportul rutier (de mare tonaj și pe distanțe lungi), în transportul maritim și în aviație – sectoare care sunt mai greu de decarbonizat. România are un avantaj competitiv în ceea ce privește accesibilitatea biocombustibililor, datorită sectorului agricol extins al țării.
Datorită sectorului său agricol formidabil, dar și datorită dezvoltării sistemelor de gestionare a deșeurilor și a sistemelor de tratare a apelor uzate, România are, de asemenea, un potențial ridicat pentru producția de biomasă durabilă și utilizarea acesteia în diverse procese de producere a energiei (cogenerare, electricitate, precum și încălzire și răcire industrială). Aceste evoluții vor sprijini atât implementarea SRE, cât și inovația și punerea în aplicare a economiei circulare, dar necesită o legislație secundară (un sistem național de recunoaștere a sustenabilității biomasei) și sprijin pentru cofinanțare pentru a putea fi implementate.
În plus, sprijinirea dezvoltării biogazului și, mai mult, a biometanului, ar fi o abordare avantajoasă pentru ambele părți, care ar valorifica potențialul masiv neexploatat al deșeurilor provenite din agricultură, depozitele de deșeuri, instalațiile de apă, producătorii de alimente și băuturi etc., evitând totodată sancțiunile pentru gestionarea neconformă a deșeurilor și contribuind la atingerea obiectivului REPowerEU de 35 de miliarde de metri cubi în 2030. Prin natura sa, biometanul poate fi injectat în rețelele de gaze existente, fără a fi nevoie de modernizări sau de alte instalații speciale, principalele avantaje în raport cu gazele fosile fiind natura sa regenerabilă și originea locală, ceea ce permite autosuficiența. Cu toate acestea, ținând cont de costurile inițiale ridicate ale biometanului, similare cu cele ale energiilor din surse regenerabile în stadii incipiente, biometanul ar putea avea un start mult mai ușor dacă dezvoltatorii români ar fi stimulați financiar prin intermediul unor scheme de sprijin, cum ar fi tarifele de alimentare, garanțiile de origine sau chiar includerea într-o etapă viitoare a schemei de contracte pentru diferență.
Sistemele de contracte pentru diferență fac parte din programul REPowerEU și reprezintă o componentă a unei concepții actualizate a pieței energiei electrice. Chiar și așa, autoritățile ar trebui să evalueze impactul potențial al acestor instrumente asupra costurilor pentru consumatorii finali. Pe baza unei analize cuprinzătoare, autoritățile ar trebui să găsească un model de CpD cu cel mai mic grad de expunere pentru consumatorii finali în ceea ce privește eventualele șocuri de preț. Guvernul ar trebui să stabilească o politică clară privind investițiile care urmează să fie finanțate prin Fondul pentru modernizare. Ar trebui să se acorde urgent atenție disparităților dintre NECP ca document strategic și planul de dezvoltare pe 10 ani propus de operatorii de sisteme de transport de energie electrică, al căror caz de bază anticipează o capacitate semnificativ mai mică de active regenerabile care urmează să fie construite în deceniul următor. Având în vedere că Uniunea Europeană oferă statelor membre finanțare semnificativă și solicită doar un angajament concret, autoritățile române ar trebui să pună la dispoziția investitorilor în energie din surse regenerabile o strategie clară, care să stabilească domeniile în care autoritățile încurajează investițiile din sectorul privat pentru a-și îndeplini obiectivele strategice și să detalieze măsurile de rezistență pentru sprijinirea noilor investiții din partea sectorului privat. FIC consideră că eforturile recente ale autorităților române pentru identificarea unei abordări echilibrate între interesele investitorilor în surse de energie regenerabilă și consumatori, sunt încurajatoare.
Creșterea utilizării surselor regenerabile de energie pentru încălzire și răcire este importantă și din punctul de vedere al punerii în aplicare a Directivei RES II a UE. În prezent, cea mai mare parte a consumului de energie din surse regenerabile din acest sector provine din arderea nesustenabilă a biomasei lemnoase în zonele defavorizate din punct de vedere socio-economic. În consecință, FIC consideră că România trebuie să facă pași înainte în direcția sprijinirii soluțiilor moderne de încălzire și răcire, cum ar fi cele bazate pe pompe de căldură alimentate cu energie din surse regenerabile și gaze verzi, dar și pe utilizarea durabilă a biomasei în procesele industriale de încălzire și răcire. Ar trebui elaborate de urgență criterii naționale clare și aplicabile pentru durabilitatea biomasei și o schemă națională de recunoaștere a durabilității biomasei pentru a include și procesele de încălzire și răcire (inclusiv instalațiile incluse în sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU-ETS)) și pentru a asigura recunoașterea tuturor tipurilor de materiale care conțin biomasă utilizate în prezent pentru producerea de energie termică în România. Planurile de acțiune pentru stimularea instalării pompelor de căldură, electrificarea flotelor de vehicule de transport public, creșterea gradului de adoptare a instalațiilor fotovoltaice pe acoperiș (rezidențiale și nerezidențiale), dezvoltarea biometanului, a hidrogenului verde și a altor gaze verzi (e-gas și RNFBO), precum și modernizarea și digitalizarea rețelelor de transport și distribuție pentru a găzdui toate aceste instalații, pe lângă eforturile de decarbonizare deja depuse în domeniul energiei electrice, ar trebui să fie incluse în Planul Național Integrat actualizat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice.
Toate noile scheme de sprijin trebuie să fie finanțate numai din fonduri europene, pentru a beneficia de această sursă de finanțare externă esențială și pentru a reduce presiunea asupra bugetului de stat al României.
Cele două crize majore cu care se confruntă Europa în prezent – schimbările climatice și invazia Rusiei în Ucraina – au un impact uriaș asupra sistemului energetic. În acest context dificil, menținerea echilibrului între pietrele de temelie ale trilemei energetice – durabilitate, securitatea aprovizionării și accesibilitate – a devenit o provocare și o responsabilitate pentru toate părțile interesate.
Trecerea de la combustibilii fosili la energia curată pentru a face față schimbărilor climatice implică o dimensiune socio-economică importantă, care trebuie evaluată și abordată în mod corespunzător pe parcursul întregului proces. Renunțarea la combustibilii fosili va afecta lucrătorii din sectoarele conexe și activitatea economică din comunitățile din zonele înconjurătoare, dar poate crea, de asemenea, noi locuri de muncă, ducând la o creștere netă a ocupării forței de muncă la nivel local în cazul în care sunt puse în aplicare resurse și politici adecvate pentru a proteja lucrătorii și comunitățile, pentru a aborda consecințele neprevăzute și pentru a valorifica noile oportunități economice.
O tranziție justă pentru toți către o economie neutră din punct de vedere climatic este crucială, iar Uniunea Europeană a creat Fondul pentru o tranziție justă ca instrument-cheie pentru a sprijini această tranziție. Acest sprijin se va baza pe strategia de dezvoltare definită în Planul teritorial pentru o tranziție justă (TJTP).
În România, șase județe sunt considerate a fi cele mai afectate de tranziția energetică: Gorj, Hunedoara (unde încă se mai exploatează cărbune), Dolj, Galați, Mureș și Prahova (unde există industrii cu utilizare intensivă a carbonului, cum ar fi cea a oțelului, a cimentului și a îngrășămintelor, precum și a energiei pe bază de cărbune pentru încălzire).
În urma adoptării de către România a propriilor Planuri teritoriale pentru o tranziție justă, Comisia Europeană a aprobat o finanțare de 2,14 miliarde de euro pentru România din Fondul pentru o Tranziție Justă, pentru a veni în sprijinul lucrătorilor afectați de tranziția energetică în curs de desfășurare în găsirea de noi calificări și noi locuri de muncă. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și, în anumite cazuri, întreprinderile mari vor primi, la rândul lor, sprijin pentru a crea locuri de muncă și pentru a diversifica economia în regiunile producătoare de combustibili fosili și cu emisii mari de carbon.
Provocarea pe care o reprezintă tranziția energetică este întărită de volatilitatea ridicată a prețurilor energiei. Riscul ca o gamă largă de consumatori, fie că este vorba de IMM-uri, de entități industriale mari sau de gospodării, să nu-și mai poată plăti facturile de energie a devenit o posibilitate clară. Astfel, autoritățile ar trebui să identifice și să pună în aplicare măsuri durabile pentru a asigura protecția consumatorilor vulnerabili, precum și continuarea activității economice.
Planul autorităților române de a aborda problema creșterii prețurilor prin plafonarea acestora reprezintă un pas important. Cu toate acestea, deși abordarea guvernului a oferit consumatorilor un sprijin pe termen scurt și a contribuit la atenuarea impactului macroeconomic al crizei, a creat și condiții de piață foarte dificile, în special pentru furnizori și, într-o anumită măsură, și pentru distribuitori și producători. Ar trebui subliniat faptul că intervențiile pe piață sub forma stabilirii prețurilor, constituie o măsură care denaturează în mod fundamental concurența. În același timp, din perspectiva finanțelor publice, sustenabilitatea acestei abordări ridică și unele întrebări.
Există așadar loc pentru îmbunătățiri, iar mediul de afaceri este pregătit să lucreze alături de autoritățile române pentru a identifica cele mai bune măsuri care să asigure protecția consumatorilor vulnerabili, să faciliteze implementarea activităților de promovare a eficienței energetice, să sprijine continuitatea și reziliența sectorului de afaceri și să mențină competitivitatea României în ceea ce privește investițiile.
Conform recomandării Comisiei Europene, versiunea actualizată a Planului național privind energia și clima, ar trebui să reflecte mai bine impactul socio-economic al tranziției energetice și să includă un obiectiv clar, specific, realizabil, măsurabil și limitat în timp pentru reducerea sărăciei energetice, accesibilitatea fiind una dintre prioritățile UE. Ținând cont de creșterea actuală a prețurilor la energie, toate statele membre sunt încurajate să stabilească un obiectiv de reducere a sărăciei energetice.
Tranziția energetică nu înseamnă doar schimbarea mixului energetic. Situația climatică gravă necesită o schimbare de paradigmă în modelul energetic, o schimbare fundamentală a modului în care este produsă și consumată energia.
În secolul trecut, modelul de afaceri al industriei energetice se axa mai mult pe modul de producere a energiei, iar clienții erau simpli consumatori de energie, sistemul funcționând într-un singur sens, de la producție la consum. Pe măsură ce costurile la energie continuă să crească și datorită progresului tehnologic, consumatorii își pot reduce și controla consumul de energie. Clienții rezidențiali și industriali pot deveni acum prosumatori și pot prelua controlul asupra producției și consumului de energie datorită modernizării rețelelor inteligente și altor progrese tehnologice. Este un nou model interdependent care schimbă radical relația dintre companiile de utilități și clienții acestora. Clienții sunt un actor nou în cadrul sistemului energetic
În România, numărul prosumatorilor este în continuă creștere. Pentru ca această poveste să fie una de succes pentru ambele părți, autoritățile române trebuie să instituie norme de reglementare și legislative clare, transparente și previzibile, pentru a asigura dezvoltarea durabilă a energiei pentru prosumatori, pe termen lung. Provocări precum denaturarea concurenței sau creșterea costurilor de racordare la rețea ar trebui abordate în mod corespunzător, deoarece soluțiile pot fi găsite prin parteneriate între prosumatori, alți producători de energie și companiile care lucrează în domeniul transportului și distribuției de energie.
Beneficiile energiei pentru prosumatori reprezintă, de asemenea, un element important al diverselor politici menite să echilibreze rețeaua energetică (prin reducerea vârfurilor de sarcină), să reducă sărăcia energetică și să protejeze grupurile vulnerabile din punct de vedere social, precum și să consolideze dezvoltarea economică regională.
Prezentarea instrumentelor de finanțare disponibile
În conformitate cu politicile de sustenabilitate în general, există numeroase oportunități de finanțare pentru a sprijini energia din resurse regenerabile, decarbonizarea, precum și eforturile de compensare a entităților afectate de renunțarea (uneori bruscă) la combustibilii fosili. La nivelul UE, printre acestea se numără:
Principalele mecanisme naționale românești de finanțare a proiectelor din domeniul energiei sunt:
Având în vedere investițiile de anvergură prevăzute în Strategia de transformare energetică pentru a atinge la timp cele 3 obiective principale (energie mai ecologică, mai ieftină și mai sigură), principala strategie de finanțare pentru România ar trebui să fie maximizarea utilizării granturilor și subvențiilor UE. Acest lucru presupune ca autoritățile publice și investitorii privați să colaboreze strâns, într-un mod coordonat și complementar. Pentru a atrage investitori privați care să finanțeze transformarea energetică, guvernul României ar trebui să ia în considerare și: